Educația prin cultură și tabăra artistică de la Viscri 2024

“Tabăra de instruire artistică pentru copii și adolescenți”, cofinanțată de către Administrația Fondului Cultural Național, a fost un demers necesar promovării educației prin cultură în arealul rural în care ne desfășurăm activitatea. De multe ori, copiii din mediul rural nu sunt implicați în inițiative ce țin de educația prin cultură și astfel pierd multe din beneficiile pe care educația prin cultură le aduce celor mici.

Educația prin cultură este benefică pentru copii pentru că:

dezvoltă socializarea și comunicarea dintre copii și între copii și adulți,
dezvoltă creativitatea și ideile originale la copii,
ajută pe plan emoțional,
crește nivelul de cunoaștere al copiilor despre cultura, arta și patrimoniul unei țări,
completează parcursul școlar al copiilor.

Aceste aspecte sunt importante pentru ca copiii să iasă din școală cu un bagaj bogat de abilități și pentru a forma viitorii adulți. Atelierele, prezentările, dezbaterile, manifestari cultural-artistice, concursurile de profil, zilele porților deschise, demonstrațiile cu publicul, proiectele pilot, etc., sunt modalități variate de practicare a educației prin cultură.

Atelierele de artă pe care le-am susținut în cadrul taberei noastre reprezintă o modalitate excelentă pentru copii și adolescenți de a intra în lumea culturii și a artei, de a-și dezvolta abilități creative, de gândire, de relaționare cu adulții, și de a înțelege că viața are mai multe fațete.

Cu sprijinul celor 5 artiști români invitați la tabără, Irina Motroc, Octavian Angheluș, Simona Cîrlugea, Daria Popa și Mihaiul, vă oferim informații utile, direct de la sursă, prin care se pot realiza ateliere de artă într-un cadru organizat, precum școli și licee, și să contribuiți la demersul educației prin cultură.

Vă invităm așadar să citiți cum se pot derula ateliere în 5 arte: gravură, fotografie, desen, ceramică și muzică.

Atelierul de gravură – artist Irina Motroc
Importanța acestei arte
Tehnica gravurii este un domeniu artistic cu o istorie îndelungată și o influență profundă asupra evoluției artei vizuale. Câteva aspecte care subliniază semnificația gravurii:
1. Transmiterea cunoștințelor și culturii: Gravura a fost o metodă cheie de multiplicare a imaginilor și a informațiilor începând din perioada Renașterii, înainte de apariția tiparului modern. Astfel, gravura a permis artiștilor să difuzeze lucrările lor și ideile artistice către un public larg, democratizând accesul la artă și cunoștințe.

2. Meșteșug și măiestrie: Realizarea unei gravuri implică un proces tehnic extrem de minuțios, care necesită îndemânare. Fie că este vorba despre xilogravură, linogravură, acvaforte, litografie sau alte tipuri de gravură, fiecare tehnică cere cunoștințe aprofundate despre materiale și procese chimice, precum și o stăpânire a gestului artistic. Acest lucru face din gravură un domeniu care combină arta cu meșteșugul tradițional.

3. Experimentare și inovare: De-a lungul timpului, gravura a devenit un teren de experimentare pentru artiști, care au explorat noi modalități de a folosi tehnici tradiționale sau de a combina metode de imprimare cu alte medii artistice. În acest sens, gravura a avut un rol important în evoluția avangardei artistice și a mișcărilor moderne.

4. Impactul estetic și expresivitate: Gravura oferă o estetică unică datorită naturii sale grafice – contrastul puternic între lumină și umbră, liniile și texturile specifice fiecărei tehnici creează imagini de o forță vizuală și expresivă distinctă.

5. Diversitate tematică și stilistică: Gravura permite o gamă vastă de subiecte și stiluri, de la lucrări figurative la abstracte, de la peisaje la portrete sau teme conceptuale. Artiștii pot explora atât detaliile fine, cât și formele mai simple și mai directe, adaptând tehnica pentru a transmite mesaje sociale, politice, personale sau estetice.

Ce trebuie să pregătiți pentru un asemenea atelier?
Materiale necesare pentru gravură în relief
– Plăci de forex: Forex-ul este un material sintetic, ușor și rezistent, ideal pentru gravura în relief. Este mai ușor de manevrat decât lemnul și linoleumul și permite obținerea unor detalii clare.
– Scule pentru gravură: Dăltițe și burine de diferite forme și dimensiuni, special concepute pentru a tăia eficient forexul. Aceste scule ar trebui să fie ascuțite pentru a asigura o gravură precisă.
– Cerneală pentru gravură: Cerneală pe bază de ulei sau apă, special concepută pentru gravură în relief. Cernelurile pe bază de apă sunt adesea mai ușor de curățat, dar cele pe bază de ulei oferă o adâncime mai mare a culorii.
– Hârtie pentru imprimare: Hârtie de gravură de calitate, cum ar fi hârtia de bumbac sau alte tipuri de hârtie groasă, care pot suporta presiunea imprimării și pot absorbi bine cerneala.
– Presă manuală pentru gravură: O presă manuală este ideală pentru imprimarea gravurilor, dar dacă nu este disponibilă, metoda manuală (prin frecare cu o rolă sau o lingură de lemn) poate fi folosită pentru a transfera cerneala.
– Tăvi și șervețele: Tăvi pentru organizarea cernelii și șervețele pentru curățarea sculelor și a suprafețelor murdare.

Materiale necesare pentru monotipie
– Plăci pentru monotipie: Plăci din plastic acrilic, sticlă sau metal pe care să se întindă cerneala pentru monotipie. Ele pot fi utilizate și împreună cu forexul pentru a explora diverse efecte.
– Cerneală sau vopsea: Cerneală pe bază de apă sau vopsea acrilică, care poate fi folosită ușor pe forex și pe plăcile de imprimare.
– Pensule, spatule și bureți: Ustensile pentru aplicarea și manipularea cernelii pe placa de monotipie. Obiecte texturate (dantelă, frunze, etc.) pot fi folosite pentru a crea efecte interesante.
– Răzuitoare sau unelte pentru desen: Elevii pot utiliza scule cu margini dure sau creioane pentru a crea desene direct pe placa de imprimare.

Organizare și logistică
– Spațiu de lucru: Asigurați-vă că aveți mese de lucru bine organizate, protejate cu hârtii sau folii pentru fiecare elev.
– Mănuși și șorțuri: Oferiți mănuși din latex sau nitril și șorțuri de protecție pentru elevi, având în vedere că atelierul poate deveni murdar.
– Ustensile de curățat: Oferiți șervețele umede, soluție de curățare, tăvi pentru apă, bureți și perii pentru curățarea plăcilor și a altor suprafețe.
– Ventilație adecvată: Asigurați-vă că spațiul este bine ventilat, mai ales dacă folosiți cerneală pe bază de ulei sau soluții de curățare mai puternice.
– Asistență pentru folosirea sculelor: Oferiți elevilor instrucțiuni clare despre utilizarea corectă a sculelor și supravegheați copiii, în special cei care sunt începători și nu au mai participat până acum la un atelier în acest domeniu artistic.

Idei și planificarea activităților
– Exemplificări și demonstrații: Începeți atelierul cu o demonstrație a tehnicii gravurii în relief pe forex și a monotipiei. Explicați fiecare pas, arătând cum se gravează placa, cum se aplică cerneala și cum se face imprimarea.
– Explorarea creativității: Încurajați elevii să exploreze teme libere sau abstracte. În gravura în relief, aceștia pot experimenta cu linii și texturi, în timp ce la monotipie pot lucra cu forme fluide și combinații de culori.
– Proiecte combinate: Propuneți un proiect final care combină gravura în relief pe forex și monotipia. De exemplu, elevii pot crea un fundal de monotipie pe care să aplice ulterior o imagine realizată prin gravura în relief.

Cum se desfășoară un atelier cu elevii?
Stabiliți o durată adecvată, de obicei 1-2 ore, care să fie suficientă pentru a învăța tehnicile, dar și pentru a finaliza lucrările. Limitați numărul de copii la max. 10 pentru a asigura o atenție adecvată și pentru a permite interacțiunea.

Adaptarea activităților și a materialelor la vârsta elevilor este esențială. Asigurați-vă că sculele și tehnicile sunt potrivite pentru nivelul lor de dezvoltare.

Organizați mese de lucru suficient de mari pentru a acomoda toți elevii. Protejați suprafețele cu hârtii de protecție sau folii plastice. Așezați toate materialele (plăci de forex, cerneală, hârtii, scule, etc.) la îndemână, într-un mod accesibil elevilor. Asigurați un loc unde copiii pot curăța sculele și suprafețele după utilizare.

Introducerea în atelier
Începeți prin a explica elevilor ce vor face în timpul atelierului: vorbim despre tehnica gravurii în relief și monotipie, prezentându-le exemple de lucrări finalizate. Vorbiți despre importanța siguranței în utilizarea sculelor și materialelor. Explicați-le cum să folosească corect dăltițele și să fie atenți la curățenie.

Demonstrație de gravură în relief: Arătați elevilor cum să graveze un design simplu pe placa de forex. Puteți începe cu linii simple sau forme geometrice. Demonstrați aplicarea cernelii pe placa gravată cu ajutorul rolei (brayer). Explicați cum se face imprimarea pe hârtie și cum se îndepărtează placa.

Demonstrație de monotipie: Arătați elevilor cum se aplică cerneala pe placa de monotipie și cum se creează forme și efecte prin diferite tehnici de aplicare. Permiteți-le să experimenteze cu diverse obiecte pentru a crea texturi interesante. Încurajați copiii să își creeze propriile desene sau modele pe plăcile de forex. Ajutați-i să se simtă încrezători în exprimarea lor artistică. Permiteți-le să experimenteze atât cu gravura în relief, cât și cu monotipia. Încurajați elevii să se ajute reciproc și să își împărtășească ideile.

Finalizarea lucrărilor: După ce toți copiii au terminat lucrările, adunați-le pentru a le arăta grupului. Aceasta este o oportunitate excelentă pentru a încuraja discuțiile despre procesul creativ. Îndrumați copiii să curețe sculele și suprafețele utilizate. Acest pas este esențial pentru a-i învăța despre responsabilitatea față de spațiul de lucru.

Feedback: Încheiați atelierul printr-o discuție despre ce le-a plăcut și ce au învățat. În acest timp, elevii pot să își exprime sentimentele legate de procesul creativ și lucrările realizate. Copiii pot învăța astfel să își evalueze lucrările, discutând despre ce le-a plăcut, ce ar schimba și cum s-au simțit în timpul procesului creativ. Aceasta îi va ajuta să dezvolte gândirea critică și aprecierea pentru munca artistică.

Tehnici de bază pe care elevii le pot învăța la atelier
Gravura în relief
Crearea unui design: Copiii pot învăța să își schițeze un design simplu pe o bucată de hârtie înainte de a-l transfera pe placa de forex. Aceasta le va dezvolta abilitățile de planificare și compunere.
Gravarea plăcii: Utilizarea dăltițelor pentru a crea linii și forme pe placa de forex. Aceasta le va permite să învețe cum să controleze presiunea și unghiul obiectelor de lucru, dezvoltându-și astfel dexteritatea.
Texturarea: Încurajarea experimentării cu diferite tehnici de texturare, cum ar fi zgârierea sau aplicarea de forme geometrice, pentru a obține efecte vizuale interesante.
Imprimarea: Aplicarea cernelii pe placa gravată cu ajutorul unei role (brayer) și transferarea imaginii pe hârtie. Aceasta va implica învățarea despre modul de aplicare uniformă a cernelii și despre presiunea necesară pentru imprimare.

Monotipie
Pregătirea plăcii: Aplicarea cernelei sau vopselei pe o placă din acrilic, plastic sau sticlă, învățând astfel elevii cum să obțină un strat uniform. Acest lucru îi va ajuta să înțeleagă cum să controleze vâscozitatea materialelor.
Desenul direct: Utilizarea pensulelor, spatulelor sau altor unelte pentru a crea desene direct pe
placa acoperită cu cerneală. Această tehnică le va stimula creativitatea și le va permite să exploreze variate forme și culori.
Experimentarea cu texturi: Învățarea de a utiliza diverse materiale (dantelă, frunze, șervețele, brățări mici, etc.) pentru a crea efecte de textură pe placa de monotipie. Aceasta va extinde cunoștințele despre diferite modalități de aplicare a culorilor.
Imprimarea monotipica: Transferarea imaginilor create pe placa de monotipie pe hârtie prin aplicarea presiunii. Aceasta le va permite să experimenteze cu tehnici de imprimare diferite, cum ar fi frecarea cu o rolă sau cu o lingură de lemn.

Tehnici de combinare
Combinația dintre gravură și monotipie: Încurajați elevii să creeze lucrări care combină cele două tehnici, de exemplu, folosind o imprimare monotipică ca fundal pentru o gravură în relief. Aceasta le va dezvolta gândirea creativă și le va oferi o înțelegere mai profundă a procesului artistic.

Pașii de urmat pentru a face o creație
Exemplul 1: Gravură în relief pe placă de forex
Pasul 1: Alegerea designului – Folosiți o bucată de hârtie pentru a desena un design simplu, cum ar fi un model geometric, un animal sau o plantă. Folosiți un creion pentru a contura designul pe placa de forex.

Pasul 2: Gravarea plăcii – Alegeți dăltițele/ instrumentele potrivite pentru gravare (de diferite forme și dimensiuni). Cu grijă, folosiți instrumentele pentru a inciza materialul de pe placa de forex, creând liniile și formele dorite. Asigurați-vă că gravați doar zonele care nu vor fi colorate, lăsând zonele înalte să formeze imaginea.

Pasul 3: Aplicarea cernelii – Puneți cerneală pe o tavă sau pe o paletă. Folosiți o rolă (brayer) pentru a întinde cerneala uniform pe placa gravată. Asigurați-vă că cerneala acoperă toate zonele ridicate, fără a lăsa surplus de cerneală în zonele tăiate/ incizate.

Pasul 4: Imprimarea – Așezați o bucată de hârtie de gravură pe masă. Așezați placa cu designul gravat pe hârtie și aplicați presiune uniformă, fie cu o rolă, fie cu o lingură de lemn, pentru a transfera cerneala pe hârtie. Ridicați cu grijă placa de pe hârtie pentru a vedea rezultatul.

Pasul 5: Finisarea – Folosiți apă și săpun pentru a curăța dăltițele/ instrumentele și rola. Așezați lucrarea pe un suport sau într-un cadru pentru a permite cernelii să se usuce.

Exemplul 2: Monotipie
Pasul 1: Pregătirea plăcii – Folosiți o placă din plastic acrilic sau sticlă. Puneți câteva picături de cerneală pe placă și folosiți o rolă (brayer) pentru a întinde cerneala uniform, acoperind întreaga suprafață.

Pasul 2: Crearea designului – Folosiți pensule, spatule sau chiar degetele pentru a crea un design direct pe cerneala întinsă. Folosiți diverse materiale (de exemplu, dantelă, frunze, brățări mici, etc.) pentru a adăuga textură.

Pasul 3: Imprimarea – Așezați o bucată de hârtie pe masă. Puneți hârtia deasupra plăcii cu cerneală și aplicați presiune uniformă pe întreaga suprafață folosind o rolă sau o lingură de lemn. Îndepărtați cu grijă hârtia pentru a vedea rezultatul. Acesta este un proces unic, fiecare imprimare fiind diferită.

Pasul 4: Finisarea – Spălați placa și ustensilele cu apă și săpun pentru a îndepărta cerneala. Așezați lucrarea finalizată într-un cadru sau pe un suport.

Exemplul 3: Combinarea gravurii în relief și a monotipiei
Pasul 1: Crearea fundalului cu monotipie – Alegeți o placă și aplicați cerneala cu o rolă, așa cum ați făcut anterior. Folosiți diverse tehnici pentru a adăuga texturi și forme. Imprimați designul pe o bucată de hârtie.

Pasul 2: Crearea gravurii în relief – Folosiți o placă de forex pentru a crea o gravură în relief. Alegeți un design care se potrivește cu fundalul creat anterior. Folosiți rola pentru a acoperi zonele ridicate ale gravurii.

Pasul 3: Imprimarea – Puneți fundalul creat anterior pe masă. Așezați placa gravată deasupra fundalului și aplicați presiune pentru a transfera imaginea pe hârtie. Ridicați placa și vedeți rezultatul combinat.

Pasul 4: Finisarea – Asigurați-vă că toate uneltele sunt curate. Puneți toate lucrările realizate în acest fel de către elevi pe o suprafață plată, pentru uscare.

Mic dicționar artistic – concepte și definiții
Relief – Tip de gravură în care imaginea este sculptată în relief pe o suprafață, lăsând zonele ridicate care vor primi cerneala și zonele scufundate care nu vor imprima. Tehnica de gravură în relief permite artistului să creeze texturi și efecte vizuale prin controlul adâncimii și al detaliilor sculptării.
Monotipie – Tehnică de imprimare care permite crearea unei singure impresii originale prin aplicarea cernelii pe o placă netedă, urmată de transferarea acesteia pe hârtie. Fiecare imprimare este unică, oferind artistului libertatea de a experimenta cu culori, texturi și forme fără a produce duplicate.
Cerneală – Material fluid utilizat în gravură și imprimare pentru a transfera imaginea de pe o placă pe hârtie. Există diferite tipuri de cerneală (uleioasă, pe bază de apă, acrilică), fiecare având caracteristici specifice care influențează aspectul final al lucrării.
Imprimare – Proces de transferare a unei imagini de pe o placă de gravură sau de pe o placă de monotipie pe hârtie. Acesta implică aplicarea presiunii pe întreaga suprafață a plăcii pentru a asigura o imprimare uniformă.
Daltă – Instrument folosit pentru a sculpta sau a îndepărta materialul dintr-o placă de gravură. Dălțile vin în diferite forme și dimensiuni, permițând artistului să creeze linii fine sau forme mai ample.
Transfer de imagine – Proces prin care imaginea este transferată de pe o placă pe hârtie sau pe un alt suport. Acesta poate include tehnici diferite de aplicare a presiunii și de manipulare a suportului pentru a obține o imprimare clară.
Textură – Caracteristică a suprafeței unei lucrări artistice, care poate fi simțită fizic sau observată vizual. În gravură și monotipie, textura este esențială pentru a adăuga profunzime și interes vizual lucrărilor.
Design – Plan sau schiță inițială a unei lucrări de artă, care poate include forme, linii și culori.
Colaj – Tehnică artistică de combinare a diferitelor materiale și texturi pentru a crea o lucrare unitară. Colajul poate fi integrat în gravură și monotipie prin adăugarea de elemente diverse, cum ar fi hârtie, textile sau alte materiale.

Atelierul de fotografie – artist Octavian Angheluș
Importanța acestei arte
Fotografia în artă joacă un rol esențial, fiind un mijloc prin care se explorează și se interpretează realitatea, atât la nivel vizual, cât și emoțional. Spre deosebire de alte forme de artă, fotografia captează momente reale și efemere, imortalizându-le și transformându-le în expresii artistice care permit privitorului să descopere noi perspective și detalii subtile. Ea permite experimentarea cu lumina, compoziția, culoarea și texturile într-un mod imediat și direct.

Fotografia în artă îmbină, astfel, documentarea realului cu libertatea interpretativă a artistului, devenind o punte între observație și introspecție, între concret și imaginar.

Ce trebuie să pregătiți pentru un asemenea atelier?
Pentru a susține un atelier de fotografie este esențial să pregătiți o temă clară și obiective specifice, să le oferiți elevilor o scurtă introducere în istoria fotografiei și evoluția tehnicilor sale, precum și materiale didactice cu exemple vizuale relevante.

Echipamentul fotografic adecvat este necesar pentru demonstrații practice, iar locația trebuie să permită exerciții foto diverse. Un plan structurat al desfășurării atelierului, care îmbină teoria și practica, va oferi elevilor ocazia de a-și dezvolta abilitățile, iar sesiunea de feedback și întrebări de final le va permite să aprofundeze și să își clarifice experiența acumulată.

Cum se desfășoară un atelier cu elevii?
Un atelier de fotografie cu elevii începe, de obicei, cu o scurtă introducere despre istoria fotografiei, rolul și impactul său în artă și viața de zi cu zi. Apoi, le sunt prezentate elementele de bază – funcționarea unei camere foto, tehnici simple de compoziție și utilizarea luminii. Urmează o demonstrație practică în care elevii observă cum se realizează o fotografie, iar apoi sunt încurajați să experimenteze cu aparatele foto.

Elevii sunt organizați în mici grupuri pentru a face fotografii pe o anumită temă (natură, portret, textură, etc.), în funcție de locația atelierului și de resursele disponibile. După această sesiune practică, are loc o discuție de grup în care elevii își împărtășesc experiențele și rezultatele, iar învățătorul sau profesorul le oferă feedback constructiv și sugestii de îmbunătățire.

Atelierul de fotografie se încheie cu un moment de evaluare, unde fiecare elev își prezintă fotografia preferată și împărtășește ceea ce a învățat sau observat, consolidându-și cunoștințele printr-o discuție interactivă.

Tehnici de bază pe care elevii le pot învăța la atelier
La atelier, elevii pot învăța tehnici de bază în fotografia de portret, precum cum să folosească lumina naturală pentru a accentua trăsăturile unui subiect și pentru a crea un efect de adâncime. Vor explora compoziția și cum poziționarea subiectului poate influența impactul emoțional al fotografiei, descoperind în același timp rolul expresiilor faciale și al unghiurilor în crearea unui portret reușit. Elevii vor învăța și despre fundal și cum alegerea unui decor simplu sau complex poate completa povestea vizuală a imaginii.

Macrofotografia îi va introduce pe elevi în detalii și texturi care de obicei trec neobservate, cum ar fi structura unei frunze sau detaliile unui obiect mic. Vor învăța să folosească zoom-ul camerei și setările de focalizare pentru a captura subiecte de foarte aproape, obținând imagini clare și pline de detalii. În acest context, elevii vor înțelege și importanța stabilității camerei, fiind încurajați să utilizeze un trepied sau o suprafață stabilă pentru a evita imaginile neclare, mai ales la o distanță foarte mică față de subiect.

Pașii de urmat pentru a face o creație
Pasul 1: Alegerea subiectului – Elevii decid ce doresc să fotografieze, fie un portret, un obiect, fie detalii macro, pentru a stabili focalizarea și setările necesare.

Pasul 2: Pregătirea compoziției – Ei așază subiectul și ajustează poziția camerei, asigurându-se că elementele sunt bine aranjate în cadru pentru un impact vizual puternic.

Pasul 3: Ajustarea luminii – Elevii observă sursa de lumină – naturală sau artificială – și ajustează unghiul camerei sau poziția subiectului pentru a evita umbrele dure și pentru a crea atmosfera dorită.

Pasul 4: Setările camerei – Elevii reglează claritatea și focalizarea camerei sau telefonului, folosind zoom-ul sau modul „macro” pentru detalii, dacă este nevoie.

Pasul 5: Capturarea imaginii – După ce au făcut toate ajustările, elevii fotografiază, asigurându-se că au o mână stabilă sau folosesc un trepied pentru claritate.

Pasul 6: Revizuirea și ajustările – După realizarea fotografiei, verifică rezultatul și, dacă este necesar, fac mici ajustări pentru a îmbunătăți calitatea imaginii. Acești pași îi vor ghida pe elevi pentru a realiza fotografii reușite, învățând atât procesul tehnic, cât și elementele artistice ale fotografiei.

Mic dicționar artistic – concepte și definiții
Subiect – Elementul principal pe care fotograful îl capturează în imagine, fie că este vorba despre o persoană, un obiect sau un peisaj.
Compoziție – Aranjarea elementelor vizuale în cadrul unei fotografii pentru a crea un efect estetic și a ghida privirea spectatorului. Compoziția poate include tehnici precum regula treimilor, simetria și linii de conducere.
Lumină – Sursa de iluminare care influențează atmosfera unei fotografii. Tipurile de lumină includ lumina naturală (de exemplu, soarele) și lumina artificială (de exemplu, blitzuri sau lămpi). Lumina poate crea umbre, contrast și textură.
Setări ale camerei – Ajustările efectuate pe un aparat foto sau telefon pentru a controla expunerea, ISO, apertura și viteza obturatorului, influențând astfel calitatea și stilul fotografiilor.
Focalizare – Procesul de ajustare a clarității subiectului fotografiat, asigurându-se că este clar și vizibil în imagine. Focalizarea poate fi automată sau manuală.
Zoom – Funcția prin care se poate mări sau micșora imaginea subiectului. Zoom-ul poate fi optic (folosind lentile) sau digital (mărind imaginea deja capturată).
Modul „macro” – Setare a camerei care permite fotografierea detaliilor la o distanță foarte mică față de subiect, fiind ideală pentru capturarea texturilor și detaliilor fine.
Trepied – Un suport stabil cu trei picioare folosit pentru a susține camera, asigurând claritatea imaginilor, mai ales la expuneri mai lungi.

Atelierul de desen – artist Simona Cîrlugea
Importanța acestei arte
Desenul și pictura în general se află la baza oricărei practici artistice vizuale. Prin intermediul desenului putem fixa rapid idei, putem realiza schițe pentru lucrări detaliate sau îl putem transforma în mediu de lucru de sine stătător. Pictura este probabil cea mai cunoscută ramură a artelor vizuale și se regăsește în numeroase forme, diverse tehnici și locuri.

Fie că vorbim de tablouri, cărți poștale, cărți ilustrate, pereții caselor, ai blocurilor, ai bisericilor sau diverse piese de mobilier, pictura, în diferitele feluri, este un mod de a aduce un plus de frumusețe în mediul personal, de a informa vizual oamenii asupra unor realități, de a exprima idei într-o manieră proprie.

Ce trebuie să pregătiți pentru un asemenea atelier?
Pentru un atelier de desen este necesar să luăm în calcul mai multe aspecte: materialele folosite, spațiul de desfășurare al atelierului și un plan pentru tematica sa. Materialele trebuie gândite în funcție de tehnica abordată.

În cazul acuarelei, culorile, pensulele și hârtia sunt materialele de bază. Este nevoie și de materiale adiacente care să faciliteze lucrul. Recipientele pentru apă, paleta pentru amestecat culorile, scociul de hârtie pentru lipirea foii de lucru sunt necesare.

De asemenea, este nevoie de creioane, gume de șters, ascuțitoare și hârtie pentru schițe. Pentru o mai mare mobilitate, o planșetă de lemn care să poată fi luată în diverse locuri drept suport este o soluție eficientă. Pentru buna desfășurare a atelierului, este ideal ca fiecare dintre elevi să aibă suficient spațiu dedicat lucrului.

Mai mult, din cauza naturii tehnicii, acuarela cere lucrul cu culori diluate cu multă apă, așa că este de preferat să existe o suprafață plană orizontală pentru optimizarea procesului. Pe o suprafață înclinată aplicarea acuarelei ar fi îngreunată deoarece apa s-ar scurge.

Având aceste lucruri în vedere, o masă de dimensiuni mari sau o serie de mese, după caz, și bănci reprezintă o soluție la problema organizării spațiului. În ceea ce privește organizarea programului, aceasta are loc în funcție de un obiectiv final impus de către un învățător sau un profesor. Fiecărei zi de lucru îi este dedicat un set specific de sarcini. Pe zi ce trece, elevii acumulează noi aptitudini care îi vor ajuta la crearea lucrărilor finale.

Cum se desfășoară un atelier cu elevii?
Desfășurarea unui atelier începe prin pregătirea materialelor de lucru în funcție de tematica dedicată respectivei zile. La începutul programului, copiilor li se explică pe scurt ce urmează să facă pe parcursul zilei de atelier. Procesul de lucru e împărțit pe exerciții de diverse tipuri pentru a-i familiariza pe copii cu elementele necesare realizării unor lucrări mai detaliate.

Prima parte a zilei este dedicată acestor exerciții. Învățătorul sau profesorul observă munca fiecărui copil în parte și oferă îndrumare în funcție de progresul fiecăruia luând în calcul atât rezultatul final dorit, cât și particularitățile din procesul creativ al copiilor, dar și înclinațiile și preferințele lor.

După o pauză de masă, programul e reluat cu partea de aplicare și combinare a lucrurilor exersate în prima jumătate a zilei. Elevii realizează lucrări în care interpretează în fel propriu noile cunoștințe. Pe lângă exerciții de tehnică, există și o parte de documentare și de descoperire a inspirației în mediul înconjurător.

Diverse elemente din localitățile unde trăiesc elevii (case, blocuri, parcuri, alei, elemente decorative, etc.) devin puncte de plecare în realizarea planurilor și schițelor pentru viitoare lucrări. La finalul fiecărei zile, învățătorul sau profesorul, ajutat de copii, ordonează materialele și spațiul de lucru și ulterior acesta face o analiză a zilei de lucru pentru a optimiza următoarea etapă.

Tehnici de bază pe care elevii le pot învăța la atelier
Tehnica acuarelei oferă o varietate vizuală foarte mare, este ușor de folosit din punct de vedere al materialelor necesare, iar bazele sale nu sunt dificil de înțeles. Principiul de funcționare al acuarelei este aplicarea culorilor diluate în diverse măsuri pe hârtie. În funcție de proporția culoare – apă, pigmentul capătă un aspect diferit după uscare.

Cele două mari moduri în care acuarela se poate aplica sunt “umed pe uscat” și „umed pe umed”. Metoda „umed pe uscat” presupune aplicarea culorii diluate cu apă direct pe suprafața uscată a hârtiei. Astfel se pot crea pete uniforme, cu o formă controlată. Odată uscate petele, procesul poate fi repetat pentru a obține un efect de suprapunere de straturi semitransparente, petele din stratul de sub unul nou fiind încă vizibile.

„Umed pe umed” constă în aplicarea de culoare diluată pe o zonă deja umedă sau adăugarea de nou pigment într-o pată umedă deja existentă. Efectele obținute astfel sunt spectaculoase, modul în care pigmentul nou se întinde sau se combină cu cel deja existent fiind diferit de la pată la pată.

Cantitatea de apă, intensitatea pigmentului și calitatea foii influențează aspectul rezultatului final. Acuarela permite, pe lângă lucrul cu pată, lucrul cu linia. Se poate realiza și un tip de desen cu pensula care să fie de sine stătător sau să vină în completarea altor elemente. În funcție de cantitatea de apă de pe pensulă, se pot obține semne diferite.

Pașii de urmat pentru a face o creație
Pasul 1: Primul pas în crearea unei lucrări este fixarea unei idei. Când vă hotărâți ce vreți să faceți, creați în minte o imagine generală, un prototip vizual pe care puteți să-l puneți în aplicare. În funcție de cât de fidel doriți să urmați această imagine, veți realiza sau nu o schiță de compoziție pentru a stabili mai clar dimensiunile și coordonatele elementelor care vor fi incluse.

Pasul 2: Pentru o lucrare detaliată, cu multe elemente de dimensiuni diverse, se vor realiza schițe rapide de compoziție și o schiță mai detaliată pentru forma finală a lucrării, ea fiind baza de la care se pornește. Acuarela permite spontaneitatea lucrului fără schiță, deoarece natura tehnicii este una uneori imprevizibilă. Ea ne obligă în anumite momente să gestionăm întâmplarea și să acționăm ca răspuns la aceasta în loc să urmăm un plan riguros. În acest caz, pregătirea procesului de lucru devine cea mai importantă.

Pasul 3: Luând ca exemplu concret realizarea unei lucrări care reprezintă o succesiune de case, putem descompune procesul în mai multe etape. În primul rând, vom simplifica în forme mari elementele compoziției. Astfel, de pildă, casele vor fi reprezentate combinând dreptunghiul, trapezul, triunghiul sau alte forme geometrice. Prin urmare, vom aplica pete de acuarelă mai întâi prin metoda “umed pe uscat”, apoi, după alegere, și “umed pe umed” pentru a obține texturi pe pereții caselor.

Pasul 4: După ce acest prim strat s-a uscat, revenim asupra lui cu un nou strat de acuarelă dedicat detaliilor precum ferestre, acoperiș, gard, ornamente, plante. În final, se mai adaugă, după viziunea proprie, elemente care să completeze compoziția.

Mic dicționar artistic – concepte și definiții
Acuarelă – tip de tehnică/ material – tehnică: culoarea se diluează cu apă și rezultatul se aplică pe hârtie; material: pigment (pudră colorată) amestecat cu un liant (gumă arabică, miere) care este solubil în apă
A difuza – modul în care pigmentul circulă în cantitatea de apă în care este introdus
Compoziție – modul în care elementele sunt organizate într-un spațiu și raporturile care apar între ele
Documentare – procesul de a cerceta ceea ce există deja în legătură cu un domeniu de interes.

Atelierul de ceramică – artist Daria Popa
Importanța acestei arte
Ceramica este una dintre cele mai vechi modalități de exprimare ale civilizației noastre. Întâlnită în toate colțurile lumii aceasta reprezintă o importantă resursă pentru istorie și antropologie pentru o mai bună înțelegere a modului de trai al diferitelor culturi.

Ceramica este o practică care atrage foarte multă lume, atât adulți cât și copii. Experiența tactilă pe care aceștia o au atunci când intră în contact cu materialul necesită multă concentrare pentru a obține rezultatul dorit. Chiar din acest motiv, modelajul lutului poate avea efecte psihice benefice, de relaxare și poate fi folosit în cadrul terapiei prin artă.

Ce trebuie să pregătiți pentru un asemenea atelier?
Pentru un atelier de ceramică pentru elevi se pot preda tehnicile de bază și folosi materiale simple. Chiar și cu tehnicile de bază și materialele simple se pot obține rezultate impresionante atunci când sunt folosite cu atenție și răbdare.

În ceea ce privește materialul de bază folosit pentru modelaj, se poate opta pentru lutul roșu de Harghita. Este un material autohton, foarte versatil și rezistent, deloc pretențios, motiv pentru care este foarte potrivit pentru copii. Acesta se arde la o temperatura mai mică (1050°C), nu este la fel de rezistent ca alte materiale după ardere însă este perfect pentru obiectele decorative produse în cadrul unui atelier.

Pentru decorarea obiectelor se pot utiliza angobe colorate, acestea sunt și ele la rândul lor produse tot din lut însă colorate cu pigmenți și într-o stare lichidă pentru a putea fi aplicate cu pensula. Angoba este un material mai ușor de folosit decât glazura, care necesita foarte mare grijă la aplicare pentru a nu avea accidente la ardere. Angobele se folosesc pentru colorarea suprafeței obiectelor.

Ca și instrumente de bază pentru un atelier cu elevii, sunt suficiente câteva seturi clasice de unelte pentru modelaj. Acestea conțin de obicei cam toate instrumentele necesare unui curs introductiv în ceramică: burete, eboșoare, deboșoare, cuțit, sârmă de tăiat lutul, țitling metalic și alte unelte de modelaj.

Pe lângă acestea, mai sunt necesare pensule pentru aplicarea angobei, găletușe cu capac pentru prepararea acesteia, găleată mare pentru depozitarea resturilor de lut (și pentru reciclare, spray/ pulverizator apă (pentru păstrarea lutului umed), boluri pentru apă, material textil pentru acoperirea suprafeței de lucru, sucitor de lemn de bucătărie pentru întinderea plăcilor de lut.

Cum se desfășoară un atelier cu elevii?
Pentru început este indicat să le prezentăm elevilor câteva informații generale despre domeniul ceramicii, puțin despre istoria acesteia și despre utilizările ei. Apoi le facem cunoștință cu materialul folosit, lutul. Îi lăsăm să se joace cu el, să-i simtă plasticitatea și astfel să înțeleagă mai bine posibilitățile de creație pe care îl au cu acest material. Tot în partea introductivă a atelierului, este bine să le prezentăm uneltele prezente și modul în care se folosesc.

În urma sesiunii introductive, elevii vor putea învăța și experimenta treptat diversele tehnici de modelare a ceramicii. În funcție de lungimea și intensitatea atelierului, aceștia vor putea experimenta mai multe tehnici. Dacă atelierul durează o singură zi, recomandăm predarea unei singure tehnici de modelare (aleasă în funcție de tema atelierului), pentru a nu copleși elevii cu prea multă informație. În funcție de vârsta și abilitățile elevilor, atelierul poate avea grade diferite de complexitate.

Dacă aceștia sunt foarte iscusiți, îi putem încuraja să creeze lucrări de dimensiuni mai mari la care pot lucra mai multe zile. Dacă sunt la vârste fragede și/ sau nu au foarte multă răbdare, le putem da mai multe teme scurte, care pot fi finalizate mai ușor, pentru a le stimula curiozitatea.

După experimentarea cu diverse tehnici de modelaj și crearea formelor dorite, în zilele următoare, elevii pot încerca tehnicile de decor. Acesta este ultimul pas care trebuie îndeplinit de ei. După uscarea completă a lucrărilor este de preferat să le și ardem corespunzător. Această etapă asigură încântarea copiilor, care pot duce cu ei acasă propriile lor creații.

Tehnici de bază pe care elevii le pot învăța la atelier
Vom ilustra în continuare câteva tehnici de bază pentru modelarea din ceramică și pentru decorarea acesteia. Una dintre cele mai simple tehnici, cu care este bine să ne începem atelierul, este tehnica “ciupitului” (în engleză “pinching method”). Tehnică este folosită în mod tradițional în diverse colțuri ale lumii pentru a produce vase pentru mâncare sau băutură.

Începem prin a modela o bilă de lut; cu degetul mare facem o gaură în mijlocul acesteia, având grijă să nu trecem pe partea cealaltă. Apoi începem ușor, cu mișcări ritmice și egale, să “ciupim” bila din lut în așa fel încât să obținem un mic vas. Se poate insista până ce obținem forma dorită, iar suprafața se poate finisa cu ajutorul unui țitling și a unui burete umed.

Coil building este o altă tehnică ce se poate preda. Aceasta necesită puțin mai multă atenție și iscusință. Este folosită pentru realizarea obiectelor tridimensionale atât sculpturale cât și utilitare sau decorative. Pentru început, trebuie să pregătim cu ajutorul palmelor mai multe forme subțiri, cilindrice, de grosimea unui deget și cât se poate de lungi, asa-numitii “șerpișori”. Apoi formăm baza obiectului dorit și începem să clădim unii peste alții acești “șerpișori”. Pentru a asigura lipirea acestora este bine să aplicăm între straturi puțină barbotină și să apăsăm bine fiecare parte. Dacă ne place suprafața în acest moment – o serie de linii paralele în relief, putem lăsa obiectul așa cum este. Dacă ne dorim o suprafață uniformă, putem începe procesul de finisare cu ajutorul uneltelor pe care le avem la îndemână.

Modelarea din plăci – este o altă tehnică pe care o putem preda. Cu ajutorul ei putem creea atât obiecte bidimensionale cât și tridimensionale. Începem prin întinderea unei plăci de lut cu ajutorul unui sucitor de lemn. Pentru a obține plăci de grosimi egale, se pot folosi două bețe de grosimi egale (0,5 – 1 cm) pe care să sprijinim sucitorul. Din acest punct avem două direcții în care ne putem îndrepta. Ca prim exercițiu, recomandăm crearea de forme bidimensionale. Pentru aceasta este nevoie să desenăm ușor pe suprafața plăcii forma dorită, apoi sa o decupăm cu ajutorul unei unelte ascuțite și să finisăm marginile cu ajutorul unui burete.

Continuarea cu formele tridimensionale presupune puțin mai multă dexteritate și atenție. Prin această tehnică se pot construi o sumedenie de forme, mai complicate sau mai ușor de realizat. Spre exemplu, un exercițiu ușor ar fi modelarea unui pahar cilindric. După ce se întinde o placă uniformă se decupează un cerc pentru baza paharului apoi, o placă dreptunghiulară care să corespundă dimensiunilor dorite pentru pahar. Apoi se lipesc cele două părți ale paharului folosind puțină barbotină.

Pentru decorarea obiectelor se pot folosi multe tehnici cum ar fi crearea de texturi folosind diverse instrumente, desenarea pe suprafața lor, pictatul cu angobe sau glazuri, impresarea cu plante, scoici sau alte obiecte pentru obținerea diverselor texturi.

Pașii de urmat pentru a face o creație
Pasul 1: În primul rând, trebuie să alegem tema pe care o vom aborda în cadrul atelierului cu elevii. Aceasta trebuie aleasă în funcție de grupa de vârstă, experiența elevilor și durata atelierului. Pentru un atelier scurt, putem alege o singură tehnică și o temă potrivită.

Pentru un atelier pentru începători care se întinde pe mai multe zile, putem trece progresiv prin mai multe tehnici și putem alege și câteva teme pentru aceștia. Pentru cei avansați, îi putem încuraja să lucreze la temele dorite de ei și să descoperim împreună cele mai potrivite soluții tehnice pentru acestea.

Pasul 2: După ce am ales tema și tehnica, este nevoie să le prezentăm elevilor ce urmează să lucrăm împreună și să le explicăm cât mai clar partea teoretică. Apoi teoria se demonstrează prin partea practică.

Pasul 3: Pentru a fi mai clar, este bine ca învățătorul sau profesorul să le facă o scurtă demonstrație elevilor, după care și aceștia să încerce la rândul lor. Pentru ca informația să fie cât mai clară, învățătorul sau profesorul trebuie să îi supravegheze pe copii și să îi îndrume pe parcursul atelierului.

Mic dicționar artistic – concepte și definiții
Țitling – unealtă metalică folosită pentru netezirea suprafeței lutului.
Angobă – colorant lichid din lut alb cu pigmenți care se aplică cu pensula sau cu buretele.
Barbotină – lut lichid, folosit pentru lipituri sau pentru turnarea în matrițe de ipsos.
Glazură – strat subțire de sticlă de pe suprafața obiectului ars; se produce din siliciu, pigmenți, oxizi și diverși aditivi pentru a obține diferite efecte și culori după ardere.
Biscut – prima ardere, care se face la o temperatură mai mica (800-950°C), înainte de arderea pentru glazură.
Eboșor – unealtă din lemn folosită pentru modelaj.
Deboșor – unealtă din lemn cu capete din metal, folosită pentru modelaj prin îndepărtarea lutului.

Atelierul de muzică – artist Mihaiul
Importanța acestei arte
Producția și compoziția muzicală sunt componente de bază ale industriei muzicale. Atât producătorii muzicali, compozitorii, cât și inginerii de sunet sunt cei care creează și perfecționează permanent întreaga discografie la care publicul larg are acces. Majoritatea artiștilor interpretează compoziții și producții lucrate de un producător împreună cu un compozitor și ingineri de sunet.

O latură importantă a acestei profesii este crearea de sunete noi, care pot fi folosite ulterior pentru a produce o compoziție muzicală. Astfel, în cadrul acestei atelier, elevii dumneavoastră vor putea să pornească în căutarea de sunete și să creeze compoziții muzicale pornind de la ele.

Ce trebuie să pregătiți pentru un asemenea atelier?
Pentru un atelier cu scop educațional în această direcție, este nevoie de echipament dedicat. Avem nevoie de microfoane speciale pentru captarea sunetelor din natură, căști izolate, câteva dispozitive MIDI pentru a controla instrumentele virtuale care procesează sunetele captate, software-uri dedicate editării audio și monitoare de studio.

Pe lângă echipamentul necesar, este important să avem conturat conceptul atelierului în prealabil. Scopul este ca elevii să capteze sunete din mediul înconjurător și apoi să le folosească pentru a crea o coloană sonoră din acestea.

Alegeți o perioadă optimă când puteți să mergeți cu un grup de elevi pentru a capta aceste sunete. Explicați elevilor în ce constă această excursie cu ei și ce echipamente trebuie să folosească. Recomandarea noastră este să faceți o întâlnire cu elevii înainte de excursie pentru a le arăta echipamentele cu care se va lucra pe parcursul atelierului.

Cum se desfășoară un atelier cu elevii?
Desfășurarea unui atelier se face pe durata a aproximativ cinci zile, împărțite în două categorii. Primele trei zile se fac mici excursii în localitate și în natură pentru a colecționa o librărie de sunete, iar celelalte două zile sunt petrecute într-o sală de clasă sau într-un spațiu special amenajat, unde se procesează și se editează respectivele sunete. În cadrul acestor ateliere, elevii învață cum să utilizeze microfoane dedicate captării mediului înconjurător și tehnici de editare audio digitală.

Pașii de urmat pentru a face o creație
Pasul 1: Se caută un loc, preferabil în natură în localitatea sau lângă localitatea unde se află unitatea dumneavoastră de învățământ, cu o varietate de sunete provenite din mediul înconjurător. Un parc poate fi de asemenea o opțiune bună dacă mergeți cu elevii de la o școală sau liceu din oraș. Se instalează un microfon cu captare stereo pe un trepied. Pentru a preveni eventualele probleme cauzate de vânt în timpul înregistrării, se montează un burete pe microfon.

Pasul 2: Se instalează amplificatorul de căști împreună cu căștile și apoi se conectează la un acumulator portabil pentru a avea curent. Se stă în liniște o perioadă de timp pentru a capta sunetele din mediul înconjurător. Este foarte important să le spuneți elevilor să păstreze liniștea pentru ca toți să audă în jur și să se poată înregistra sunete cât mai clare. Se înregistrează cât mai multe sunete astfel încât să existe o bază mare de selecție.

Pasul 3: Se descarcă fișierele audio într-un computer și se introduc în software-ul audio „Life” (XLN Audio). În cadrul acestuia, se face o selecție din sunetele captate de către elevi. Puteți lăsa elevii să se obișnuiască cu acest software și să facă mai multe încercări până învață cum să modifice diverse elemente și setări cu ajutorul acestui software. Cele mai relevante sunete sunt alese și păstrate într-un folder separat. Folosind opțiunile de generare a ritmurilor din softul audio, elevii pot creea o gamă variată de ritmuri pe care ulterior le pot ajusta folosind compresie, ajustare EQ, delay, reverb și pitch correction.

Pasul 4: După o analiză atentă a ritmurilor create, se aleg cele mai potrivite și compatibile, iar din acestea se formează unul singur, practic se lipesc toate părțile, care constituie compoziția muzicală finală creată în cadrul atelierului.

Mic dicționar artistic – concepte și definiții
Amplificator de căști – un dispozitiv electronic care crește puterea semnalului audio pentru a putea fi redat la un volum optim prin căști. Amplificatorul îmbunătățește calitatea și intensitatea sunetului, oferind un control mai precis al volumului și, în unele cazuri, o fidelitate mai bună a sunetului.
Compresie audio – un dispozitiv sau un proces digital utilizat în producția audio pentru a reduce gama dinamică a unui semnal audio.
Delay-ul audio – efect de procesare a semnalului care întârzie repetarea unui sunet pentru o anumită perioadă de timp, creând un ecou sau o serie de ecouri. În termeni simpli, delay-ul înregistrează semnalul audio de intrare și îl redă după un interval de timp prestabilit.
Reverb-ul audio (sau reverberația) – efect de procesare a sunetului care simulează persistența unui sunet într-un spațiu după ce sursa inițială a încetat să emită. Apare atunci când undele sonore se reflectă de pe suprafețele dintr-o încăpere sau alt mediu, generând o serie de reflexii care se combină și se degradează treptat în timp.
Pitch correction (corecția de ton) – proces prin care înălțimea (tonul) unei note cântate sau a unui sunet este ajustată pentru a se alinia la înălțimea corectă dorită, de obicei într-o scară muzicală specifică. Această tehnologie este folosită pentru a corecta sau ajusta automat frecvența unei note care este ușor falsă sau în afara tonului, astfel încât să fie în acord cu restul melodiei.

Sperăm că incursiunea noastră în lumea atelierelor de artă va fi utilă și va ajuta să deschideți noi orizonturi pentru copii și elevi, pentru generația tânără.

Proiectul “Tabăra de instruire artistică pentru copii și adolescenți” este organizat de Fundația Alba Eglesia în perioada 15 iulie – 15 noiembrie 2024. Proiectul a fost co-finanțat de către Administrația Fondului Cultural Național în cadrul sesiunii de finanțare II/ 2024.

Proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional

Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitatea beneficiarului finanțării.